Blog profesional pentru cadrele didactice din învăţământul primar şi preşcolar din cadrul Direcţiei Învăţământ Cantemir
duminică, 21 decembrie 2014
luni, 15 decembrie 2014
ÎNVĂȚĂTOARELE: AUTOCUNOAŞTEREA
ÎNVĂȚĂTOARELE: AUTOCUNOAŞTEREA: AUTOCUNOAŞTEREA ( dIVERSE TEHNICI) 1. Soarele a răsărit pentru copiii cu ochi albaştri, pentru cei care au acasă o soră, p...
marți, 9 decembrie 2014
sâmbătă, 11 octombrie 2014
sâmbătă, 4 octombrie 2014
duminică, 7 septembrie 2014
Jocuri pentru copii mari şi mici: Perechi de pesti
Jocuri pentru copii mari şi mici: Perechi de pesti: Vârsta jucătorilor. De la 6 ani in sus Durata: 10 -15 minute Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 6 jucatori in sus. Es...
duminică, 22 iunie 2014
LECŢII în evoluţie...Blogul învăţătoarei Viorica Măţilă-Parfeni: Eficacitatea metodelor de lucru, utilizate în part...
LECŢII în evoluţie...Blogul învăţătoarei Viorica Măţilă-Parfeni: Eficacitatea metodelor de lucru, utilizate în part...: Motto: „Oamenii nu se deosebesc atît prin ceea ce zic, cît prin ceea ce fac.” ...
luni, 9 iunie 2014
Mituri la început de clasa I
O multime de mituri cutreiera nestingherite printre parintii bobocilor, mai emotionati chiar decat ei.
Mitul nr 1: - daca sta in prima banca va fi mai atent la ore, va asimila mai multa informatie si va intelege totul din clasa.
Eronat - sunt copii care daca sunt asezati in prima banca nu vor putea face fata la inputul social, emotional si informational, copii pentru care pozitionarea in prima banca poate fi un impediment in a asimila informatii si in a fi atenti la ore.
Mitul nr 2: daca primeste multe teme pentru acasa va fi performant
Eronat: daca primeste multe teme si nu le poate rezolva imaginea de sine va avea de suferit. Pe termen lung aceasta dauneaza grav relatiei pe care copilul o stabileste cu scoala. Cu cat sunt mai multe teme cu atat probabilitatea ca un copil sa aiba timp suficient acasa pentru a le finaliza scade.
Mitul nr 3 : daca stie sa citeasca si sa socoteasca inca de la gradinita se va plictisi in clasa I
Eronat: daca poate deja decodifica mesaje scrise inca inainte de inceputul clasei I, copilul va reusi sa asimileze informatii si pe alte cai decat cele obisnuite varstei, va avea usurinta sporita in a lucra la clasa cu manualul, caiete, culegeri, se va orienta mai usor in mediul scolar. Este indicat ca atunci cand copilul isi doreste sa invete sa citeasca sau sa socoteasca, sa fie stimulat in aceasta directie, fara a forta nota - mai multe despre acest subiect gasiti pe http://www.abecedar.com
Mitul nr 4 : daca nu stie sa citeasca si sa socoteasca nu va avea performante la fel ca alti colegi
Eronat: in clasa I se parcurg toate etapele predarii - invatarii citit scrisului si formarii conceptului de numar conform varstei cu toata clasa indiferent daca exista unii copii din clasa care stiu deja sa citeasca si sa socoteasca. Pentru cei din urma invatatorul asigura sarcini suplimentare, lucreaza diferentiat.
Mitul nr 5: intr-o clasa unde exista concurenta copilul va invata de rusinea colegilor
Eronat: Unii copii pe langa faptul ca nu pot fi stimulati de un mediu concurential, pot dobandi comportamente negative, tulburari afective si de personalitate favorizate de un mediu de acest tip.
Cu alte cuvinte ritmul de invatare al copilului trebuie respectat. Fie ca este vorba de unul foarte rapid, fie ca este vorba de unul mai lent ritmul trebuie identificat in mod corespunzator si respectat atat la clasa cat si acasa. Copiii nu pot purta povara etichetarii si comparatiei cu alti copii din clasa. Mereu ar trebui sa ne intrebam adulti fiind cum gestioneaza copiii nostri emotiile atunci cand ii comparam cu altii fie in defavoarea lor fie invers. Pregatirea pentru scoala nu inseamna numai achizitia de rechizite scolare, alegerea unei scoli unde odata "abandonat" copilul, noi, ca parinti, sa ne putem declina responsabilitatea fata de modul cum se dezvolta.
Este o tema de meditatie pentru mine mai ales de cand in afara de calitatea de invatator o am si pe cea de mamica de scolar. Va invit sa discutam pe marginea ei.
Adina , cu drag.
Sursa: https://www.facebook.com/notes/adina-tulbure/mituri-la-inceput-de-clasa-i/235317249840277
Mitul nr 1: - daca sta in prima banca va fi mai atent la ore, va asimila mai multa informatie si va intelege totul din clasa.
Eronat - sunt copii care daca sunt asezati in prima banca nu vor putea face fata la inputul social, emotional si informational, copii pentru care pozitionarea in prima banca poate fi un impediment in a asimila informatii si in a fi atenti la ore.
Mitul nr 2: daca primeste multe teme pentru acasa va fi performant
Eronat: daca primeste multe teme si nu le poate rezolva imaginea de sine va avea de suferit. Pe termen lung aceasta dauneaza grav relatiei pe care copilul o stabileste cu scoala. Cu cat sunt mai multe teme cu atat probabilitatea ca un copil sa aiba timp suficient acasa pentru a le finaliza scade.
Mitul nr 3 : daca stie sa citeasca si sa socoteasca inca de la gradinita se va plictisi in clasa I
Eronat: daca poate deja decodifica mesaje scrise inca inainte de inceputul clasei I, copilul va reusi sa asimileze informatii si pe alte cai decat cele obisnuite varstei, va avea usurinta sporita in a lucra la clasa cu manualul, caiete, culegeri, se va orienta mai usor in mediul scolar. Este indicat ca atunci cand copilul isi doreste sa invete sa citeasca sau sa socoteasca, sa fie stimulat in aceasta directie, fara a forta nota - mai multe despre acest subiect gasiti pe http://www.abecedar.com
Mitul nr 4 : daca nu stie sa citeasca si sa socoteasca nu va avea performante la fel ca alti colegi
Eronat: in clasa I se parcurg toate etapele predarii - invatarii citit scrisului si formarii conceptului de numar conform varstei cu toata clasa indiferent daca exista unii copii din clasa care stiu deja sa citeasca si sa socoteasca. Pentru cei din urma invatatorul asigura sarcini suplimentare, lucreaza diferentiat.
Mitul nr 5: intr-o clasa unde exista concurenta copilul va invata de rusinea colegilor
Eronat: Unii copii pe langa faptul ca nu pot fi stimulati de un mediu concurential, pot dobandi comportamente negative, tulburari afective si de personalitate favorizate de un mediu de acest tip.
Cu alte cuvinte ritmul de invatare al copilului trebuie respectat. Fie ca este vorba de unul foarte rapid, fie ca este vorba de unul mai lent ritmul trebuie identificat in mod corespunzator si respectat atat la clasa cat si acasa. Copiii nu pot purta povara etichetarii si comparatiei cu alti copii din clasa. Mereu ar trebui sa ne intrebam adulti fiind cum gestioneaza copiii nostri emotiile atunci cand ii comparam cu altii fie in defavoarea lor fie invers. Pregatirea pentru scoala nu inseamna numai achizitia de rechizite scolare, alegerea unei scoli unde odata "abandonat" copilul, noi, ca parinti, sa ne putem declina responsabilitatea fata de modul cum se dezvolta.
Este o tema de meditatie pentru mine mai ales de cand in afara de calitatea de invatator o am si pe cea de mamica de scolar. Va invit sa discutam pe marginea ei.
Adina , cu drag.
Sursa: https://www.facebook.com/notes/adina-tulbure/mituri-la-inceput-de-clasa-i/235317249840277
joi, 24 aprilie 2014
Stilul de învăţare al copilului tău
De multe ori există adevărate dispute între părinți și copii ( la fel ca între profesori și elevi). Sunt destule situații în care adulții îi acuză pe cei mici spunând ceva de tipul: „de ce nu înțelegi?” Iar copilul pare să fie de pe altă lume deoarece ceea ce pare logic și clar adultului nu este la fel și pentru copil (dar câteodată și invers!).
Mai mulți autori s-au ocupat de analiza stilurilor de învățare (vezi spre exemplu excelentul model în patru categorii elaborat de către Kolb). Astăzi vă propunem însă un inventar mult mai vast (elaborat de către Felder și Henriques încă din 1995 a cunoscut reelaborări care au condus în final la un excelent instrument prin care vă puteți verifica stilul de învățare – link-ul se află la finalul articolului). Cercetătorii ne cer să răspundem la câteva întrebări mari pentru a putea afla stilul propriu de învățare:
1. Ce tip de informație preferăm: (a) senzorială (externă) – care implică observare, găsirea datelor, preferința pentru fapte și experimente sau (b) intuitivă (internă) unde ne interesează posibilitățile, speculația, imaginația, teoretizarea? Autorii spun că toată lumea are ambele tendințe, dar cu una dintre ele ne simțim mai bine să lucrăm.
2. Suntem mai degrabă persoane: (a) vizuale (ne plac picturile, diagramele, graficele, demonstrațiile) sau (b)auditive (preferăm discuțiile, reținem mai bine ceea ce auzim)? (Felder și Henriques spun că celelalte canale senzoriale – atingerea, gustul și mirosul – sunt mai puțin importante pentru învățarea școlară și nu au pus accentul decât pe vizual și auditiv).
3. Care organizare a informațiilor este mai bună pentru dumneavoastră: (a) inductivă (unde faptele și observațiile sunt oferite, pornind de la particular – date, observații, măsurători – spre general – reguli de guvernare, legi, teorii) sau (b) deductivă (care are direcția opusă celei inductive)? Autorii ne spun că stilul inductiv este stilul natural de învățare (și este de ajuns să privim cu învață un bebeluș pentru a ne da seama că așa este), iar stilul deductiv este stilul cu care operează profesorii, în predare.
4. Cum vă place să procesați informațiile: (a) în mod activ (vă implicați în activități fizice, în discuții) sau (b) reflexiv(prin introspecție)?
5. Care este modul în care înțelegeți ceea ce învățați: (a) secvențial (pas cu pas) sau (b) global (în salturi, având nevoie să aveți o privire globală asupra lucrurilor, făcând pași intuitivi – uneori fără să știți cum ați ajuns la soluții)?
Oamenii sunt diferiți, elevii sau copiii dumneavoastră pot avea alt stil de învățare decât părinții sau profesorii lor. Adultul (fie el părinte sau profesor) trebuie să facă eforturi de a se adapta tuturor acestor elemente (oricât sunt acestea diferite de propriul stil de învățare). Iată de ce Felder și Henriques ne pun în gardă cu câteva reguli pe care le-am putea urma cu toții pentru a atinge cât mai multe aspecte cuprinse în stilurile de învățare descrise mai sus:
Atunci când predăm ceva nou, această informație trebuie să fie legată de conținutul care a fost prezentat înainte, cu ceea ce o să de informațiile care vor urma și experiența personală a copiilor.
- Trebuie să oferim un echilibru între: informația concretă (fapte și date) și conceptele abstracte (principii, teorii) între exercițiile de rezolvare a problemelor (și acele informații care vizează o înțelegere a aspectelor fundamentale.
- Putem să ajutăm copiii să-și exerseze atât aspectele senzoriale (prin exersarea atenției la detalii, observare, experimentare) cât și cele intuitive (făcând inferențe logice și generalizări).
- Trebuie să utilizăm scheme, filme și elemente grafice înainte, în timpul și după prezentarea verbală.
- Trebuie să oferim copiilor timp pentru reflecție; de obicei adulții se grăbesc să impună propriul ritm de învățare și nu au răbdare ca elevul să reflecteze, să integreze informația să o analizeze. În scop similar putem utiliza problemele care nu au o singură soluție, care îi provoacă pe copii să treacă dincolo de prima idee care le-a venit în minte (vom stimula gândirea globală). Nu în ultimul rând nu trebuie să uităm că este bine să aplaudăm soluțiile creative (chiar pe cele incorecte!)
Dar înainte de a începe să faceți orice pas este bine să faceți testul propus de autori împreună cu copilul sau elevul dumneavoastră. Apoi răspundeți la întrebarea: care sunt diferențele, care sunt asemănările? Ce puteți face?
Sursa: http://performante.ro/tu-si-copilul-tau-verifica-ce-stil-de-invatare
Mai mulți autori s-au ocupat de analiza stilurilor de învățare (vezi spre exemplu excelentul model în patru categorii elaborat de către Kolb). Astăzi vă propunem însă un inventar mult mai vast (elaborat de către Felder și Henriques încă din 1995 a cunoscut reelaborări care au condus în final la un excelent instrument prin care vă puteți verifica stilul de învățare – link-ul se află la finalul articolului). Cercetătorii ne cer să răspundem la câteva întrebări mari pentru a putea afla stilul propriu de învățare:
1. Ce tip de informație preferăm: (a) senzorială (externă) – care implică observare, găsirea datelor, preferința pentru fapte și experimente sau (b) intuitivă (internă) unde ne interesează posibilitățile, speculația, imaginația, teoretizarea? Autorii spun că toată lumea are ambele tendințe, dar cu una dintre ele ne simțim mai bine să lucrăm.
2. Suntem mai degrabă persoane: (a) vizuale (ne plac picturile, diagramele, graficele, demonstrațiile) sau (b)auditive (preferăm discuțiile, reținem mai bine ceea ce auzim)? (Felder și Henriques spun că celelalte canale senzoriale – atingerea, gustul și mirosul – sunt mai puțin importante pentru învățarea școlară și nu au pus accentul decât pe vizual și auditiv).
3. Care organizare a informațiilor este mai bună pentru dumneavoastră: (a) inductivă (unde faptele și observațiile sunt oferite, pornind de la particular – date, observații, măsurători – spre general – reguli de guvernare, legi, teorii) sau (b) deductivă (care are direcția opusă celei inductive)? Autorii ne spun că stilul inductiv este stilul natural de învățare (și este de ajuns să privim cu învață un bebeluș pentru a ne da seama că așa este), iar stilul deductiv este stilul cu care operează profesorii, în predare.
4. Cum vă place să procesați informațiile: (a) în mod activ (vă implicați în activități fizice, în discuții) sau (b) reflexiv(prin introspecție)?
5. Care este modul în care înțelegeți ceea ce învățați: (a) secvențial (pas cu pas) sau (b) global (în salturi, având nevoie să aveți o privire globală asupra lucrurilor, făcând pași intuitivi – uneori fără să știți cum ați ajuns la soluții)?
Oamenii sunt diferiți, elevii sau copiii dumneavoastră pot avea alt stil de învățare decât părinții sau profesorii lor. Adultul (fie el părinte sau profesor) trebuie să facă eforturi de a se adapta tuturor acestor elemente (oricât sunt acestea diferite de propriul stil de învățare). Iată de ce Felder și Henriques ne pun în gardă cu câteva reguli pe care le-am putea urma cu toții pentru a atinge cât mai multe aspecte cuprinse în stilurile de învățare descrise mai sus:
Atunci când predăm ceva nou, această informație trebuie să fie legată de conținutul care a fost prezentat înainte, cu ceea ce o să de informațiile care vor urma și experiența personală a copiilor.
- Trebuie să oferim un echilibru între: informația concretă (fapte și date) și conceptele abstracte (principii, teorii) între exercițiile de rezolvare a problemelor (și acele informații care vizează o înțelegere a aspectelor fundamentale.
- Putem să ajutăm copiii să-și exerseze atât aspectele senzoriale (prin exersarea atenției la detalii, observare, experimentare) cât și cele intuitive (făcând inferențe logice și generalizări).
- Trebuie să utilizăm scheme, filme și elemente grafice înainte, în timpul și după prezentarea verbală.
- Trebuie să oferim copiilor timp pentru reflecție; de obicei adulții se grăbesc să impună propriul ritm de învățare și nu au răbdare ca elevul să reflecteze, să integreze informația să o analizeze. În scop similar putem utiliza problemele care nu au o singură soluție, care îi provoacă pe copii să treacă dincolo de prima idee care le-a venit în minte (vom stimula gândirea globală). Nu în ultimul rând nu trebuie să uităm că este bine să aplaudăm soluțiile creative (chiar pe cele incorecte!)
Dar înainte de a începe să faceți orice pas este bine să faceți testul propus de autori împreună cu copilul sau elevul dumneavoastră. Apoi răspundeți la întrebarea: care sunt diferențele, care sunt asemănările? Ce puteți face?
Sursa: http://performante.ro/tu-si-copilul-tau-verifica-ce-stil-de-invatare
marți, 22 aprilie 2014
EVALUAREA PRIN METODA PROIECTULUI
Ce este un proiect?
v METODĂ COMPLEMENTARĂ DE ÎNVĂŢARE ŞI EVALUARE CU POTENŢIAL FORMATIV CARE SUSŢINE INDIVIDUALIZAREA ÎNVĂŢĂRII
v CREAŢIE PERSONALIZATĂ
- activitate cel mai pregnant centrată pe elevi
- un produs al imaginaţiei acestora menit să permită folosirea liberă a cunoştinţelor însuşite, într-un context nou şi relevant
- activitate personalizată, elevii putând decide nu numai asupra conţinutului său dar şi asupra formei de prezentare
· TEMĂ ABORDATĂ DIFERIT
- porneşte întotdeauna de la o temă de studiat în clasă
- are o structură flexibilă, se adaptează nivelului de vârstă şi de studiu
· PRODUS FINIT
- proiectul este CEVA, nu este despre ceva:
- produsul finit rezultat în urma activităţii de proiect creează elevului sentimentul utilităţii a ceea ce produce, al relevanţei pentru alţii, direcţionează efortul acestuia către cineva (public-ţintă căruia i se adresează)
- adaptabilitatea în stabilirea produselor se referă la vârsta elevilor, la interesele lor, precum şi la resursele materiale, de spaţiu şi de timp.
· ACTIVITATE CROSS-CURRICULARĂ
- încurajează cel mai bine abordara integrată a învăţării
- elevilor li se creează ocazia de a folosi cunoştinţe şi tehnici de lucru dobândite la diferite discipline
- centrarea pe elev se traduce prin posibilitatea acestuia de a asambla într-o viziune personală cunoştinţele pe care le are
- se poate realiza în clasă sau în afara clasei, în funcţie de conţinut, resurse, interese.
- facilitează dobândirea sensului a ceea ce învaţă, răspunzând întrebării esenţiale: CE POT SĂ FAC CU CEEA CE AM ÎNVĂŢAT LA ŞCOALĂ?
Exemple de produse realizate în urma derulării unui proiect:
§ pliante
§ broşuri
§ postere, albume
§ pagini de revistă sau ziar
§ carte/albumuri
§ sondaje de opinie însoţite de comentarii
§ senarii, dramatizări
§ obiecte ingenioase însoţite de instrucţiuni de utilizare
§ studii de caz
§ spoturi sau afişe publicitare etc.
Cum realizăm managementul proiectului ?
Proiectul
· începe în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii (eventual şi prin începerea rezolvării acesteia),
· se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni
(timp în care elevul are consultări individuale cu profesorul şi 1-2 întâlniri de proiect cu întreaga clasă sau în grupe mici) şi
· se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă este cazul, a produsului realizat sau a portofoliului
Managementul timpului
În funcţie de complexitatea proiectului şi de numărul de ore alocat se pot stabili:
• un ORAR al proiectului: etape, date limită
• activităţi realizate acasă
• activităţi realizate în clasă
• limite de timp pentru brainstorming, discuţii de grup, feed-back
Managementul materialelor
Profesorul,
• are datoria să sugereze şi să ofere surse de informare care să nu depăşească nivelul de înţelegere al elevilor
• cu ajutorul elevilor, poate organiza bănci de date, de idei, de imagini, de materiale concrete (reviste, postere, ilustrate), dezvoltându-le astfel abilitatea de organizare a informaţiei
Managementul clasei
Organizarea colectivului de elevi este o cheie a succesului unui proiect:
• pregătiţi-vă cu grijă activitatea
• folosiţi în mod consecvent tehnicile interactive la întâlnirile de proiect: brainstorming, IPC, alternanţa formelor de activitate – în perechi/în grup mic/individuală
• nu zoriţi desfăşurarea activităţilor
• cereţi elevilor să demonstreze sau să explice proceduri, tehnici de lucru, soluţii proprii pentru dificultăţile apărute
• folosiţi “gălăgia lucrativă”
• determinaţi-i pe elevi să gândească
• nu renunţaţi uşor.
Structura şi criteriile de evaluare ale proiectului
STRUCTURA PROIECTULUI
|
CRITERII DE EVALUARE
(orientative, SE POT REFERI LA URMĂTOARELE CAPACITĂŢI / COMPETENŢE ale elevilor)
| |
TITLUL,
TEMA
|
→ utilizarea corespunzătoare a metodelor de lucru alese şi a bibliografiei
→ aplicarea unor tehnici de observare, sistematizare
→ aplicarea, generalizarea şi interpretarea logică a datelor, rezultatealor
→ organizarea riguroasă a ideilor şi a materialelor în raportul/ prezentarea finală
→ redactarea cu acurateţe a desenelor şi diagramelor, a calculelor
→ prezentarea raportului final (calitatea prezentării/ ţinuta etc.)
Asumarea, în clasă, a unor standarde de calitate pentru realizarea proiectului este facilitată de stabilirea termenelor şi formularea criteriilor de evaluare împreună cu elevii
| |
INTRODUCERE
|
argumente, motivare, întrebări desprinse din temă
| |
DESFĂŞURAREA
PROIECTULUI
|
palnul de lucru metode
materiale, etape,
termene
| |
REZULTATE
|
sistematizate, ilustrate (grafice, sinteze, desene, tabele, înregistrări audio şi video, …)
| |
CONCLUZII
|
interpretări, opinii personale, soluţii propuse, generalizări
| |
BIBLIOGRAFIE
|
lista lucrărilor, surselor Internet consultate
|
Proiectul în sinteză
• PROIECTUL–metodă complementară de evaluare - care oferă posibilitatea integrării evaluării în învăţare. Din acest punct de vedere, putem să considerăm proiectul, în aceeaşi măsură, o metodă activă de învăţare.
• Oferă avantajul unei evaluări contextualizate şi de proces şi constituie totodată o activitate de învăţare motivantă pentru elev, cu caracter flexibil, individualizator è è este forma de evaluare recomandată şi pentru disciplinele opţionale (din CDS).
• În practică s-a constatat că este o activitate foarte bine apreciată de elevi.
• Învăţarea în context, dobândeşte sens şi prin aceea că se finalizează prin ceva concret care orientează achiziţiile elevilor, aparent fără efort - nu ezitaţi să propuneţi proiecte elevilor !
• Este de preferat ca proiectul să vizeze mai multe obiective de referinţă/ competenţe specifice ale programei è è în felul acesta se multiplică şansele de combinare şi recombinare a achiziţiilor cu elementele de noutate şi de structurare a deprinderilor şi a cunoştinţelor.
• Este important ca pentru fiecare etapă a proiectului să se formuleze cerinţe clare.
• Etapele proiectului trebuie să cuprindă o diversitate de activităţi care să “ţintească” obiectivele de referinţă / competenţele specifice selectate pentru proiect.
• Plăcerea cu care elevii se antrenează în activităţile de proiect este data de aspectul de ludic serios, dar care concură substanţial la îmbogăţirea cunoştinţelor şi a capacităţilor
• Durata proiectului trebuie să fie suficient de mare pentru a permite realizarea unui produs de calitate, prin revizuiri succesive şi permanentă raportare la criteriile de evaluare stabilite.
• În paralel cu achiziţiile specifice unui domeniu, elevii vor începe să interiorizeze regulile calităţii. Din aceeaşi perspectivă,este necesară stabilirea de termene clare pentru fiecare etapă.
• În timpul activităţii de proiect derulate în clasă, PROFESORUL va fi:
Ø MODERATOR – detensionând eventualele divergenţe apărute în grup
sau
Ø FACILITATOR – sprijinind grupurile /elevii aflate/ţi în dificultate.
Ø Profesorul va interveni dacă observă
Ø interpretări eronate,
Ø blocaje,
Ø distanţarea faţă de sarcina de lucru.
Un proiect model realizat de elevii clasei a III-a (2012)
sâmbătă, 12 aprilie 2014
Seminar raional cu profesorii de educaţie plastică
"Sînt fericiţi cei ce văd frumosul în locuri obişnuite,
acolo unde alţii nu văd nimic. Totul e minunat,
ajunge doar să ai capacitatea de a privi cum trebuie".
Camille Pissarro
Gimnaziul "Mihai Eminescu" din oraşul Cantemir a fost gazda unui seminar inedit în surprize. Chiar în dimineaţa zilei de 7 aprilie, de sfînta sărbătoare Buna vestire, doi magi şi un medic au întîmpinat oaspeţii cu reţete pentru întremarea sănătăţii (aşa se cuvine unui profesor care munceşte cu mult elan), cu cadouri confecţionate în tehnica quilling, cu zîmbete şi voie bună.
În holul şcolii a fost expusă expoziţia lucrărilor Micilor plasticieni ai gimnaziului, realizate în diverse tehnici: colaj, pictură, gravură, desen, grafică. Ochii nu puteau alege doar una, deoarece toate erau deosebite, se cunoştea foarte bine că fiecare autor a depus străduinţă, creativitate, talent şi măestrie. Bravo dascălului acestor plasticieni, doamnei profosoară de educaţie plastică Manoli Elena.
Doamna director, Ecaterina Enciu, a invitat participanţii în cabinetul metodic unde a prezentat Gimnaziul şi activitatea cadrelor didactice.
Seminarul a continuat cu două lecţii publice la educaţia plastică cu genericul "Strategii didactice moderne axate pe formarea competenţelor la educaţia plastică". Doamna profesoară, Manoli Elena, a demonstrat profesionalism în desfăşurarea orelor de educaţie plastică în clasa a V-a: a captat atenţia elevilor cu o parabolă din care fiecare elev trebuia să-şi selecteze ideea după care se va conduce întreaga lecţie, a verificat lucrările elevilor de la tema de acasă, însoţindu-le cu comentarii de rigoare şi apreciere cu notă. A expus foarte clar tema nouă, trecînd cu elevii împreună un traseu bine determinat: explicare, fixare şi aplicare a fiecărei noţiuni, a fiecărei etape de lucru.
Oaspeţii au apreciat cu foarte bine activitatea doamnei profesoară, au comentat cele mai importante momente din lecţii, au dat sfaturi, au propus sugestii. Elevii au fost interesaţi de subiectul nou, "Natura statică. Etape de realizare", întrucît unii s-au străduit să respecte instrucţiine propuse şi au finisat desenul în culoare.
Partea a doua a seminarului a întrunit participanţii la Concursul tinerelor talente "CURCUBEUL". Echipele participante, "Pictorii" şi "Culorile", elevi din clasele a VI-a, au stîrnit între spectatori şi suporteri o adevărată furtună de aplauze şi strigăte de încurajare. Concurenţii şi-au întrecut puterile la cîteva probe foarte interesante: salutul, concursul căpitanilor la desenare cu ochii legaţi, dans artistic, poezie ilustrată, puzzle şi altele.
Echipa Pictorii |
Echipa Culorile |
Proba dansului artistic |
Animăluţul vesel |
Proba căpitanului |
În acest concurs a învins prietenia, creativitatea, ingeniozitatea, spiritul de echipă, artistismul şi talentul. Echipele au fost premiate cu Diplome de participare de gradul I. Doamna profesoară Manoli Elena a încurajat participanţii, a mulţumit diriginţilor care s-au implicat în pregătirea şi desfăşurarea concursului. Toţi au rămas surprinşi de talentele care s-au demonstrat pe scenă şi le-au urat succese.
La acest seminar am participat şi eu,
Tatiana Cechir,
specialist principal
Direcţia Învăţămînt Cantemir
Abonați-vă la:
Postări (Atom)