sâmbătă, 11 octombrie 2014
sâmbătă, 4 octombrie 2014
duminică, 7 septembrie 2014
Jocuri pentru copii mari şi mici: Perechi de pesti
Jocuri pentru copii mari şi mici: Perechi de pesti: Vârsta jucătorilor. De la 6 ani in sus Durata: 10 -15 minute Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 6 jucatori in sus. Es...
duminică, 22 iunie 2014
LECŢII în evoluţie...Blogul învăţătoarei Viorica Măţilă-Parfeni: Eficacitatea metodelor de lucru, utilizate în part...
LECŢII în evoluţie...Blogul învăţătoarei Viorica Măţilă-Parfeni: Eficacitatea metodelor de lucru, utilizate în part...: Motto: „Oamenii nu se deosebesc atît prin ceea ce zic, cît prin ceea ce fac.” ...
luni, 9 iunie 2014
Mituri la început de clasa I
O multime de mituri cutreiera nestingherite printre parintii bobocilor, mai emotionati chiar decat ei.
Mitul nr 1: - daca sta in prima banca va fi mai atent la ore, va asimila mai multa informatie si va intelege totul din clasa.
Eronat - sunt copii care daca sunt asezati in prima banca nu vor putea face fata la inputul social, emotional si informational, copii pentru care pozitionarea in prima banca poate fi un impediment in a asimila informatii si in a fi atenti la ore.
Mitul nr 2: daca primeste multe teme pentru acasa va fi performant
Eronat: daca primeste multe teme si nu le poate rezolva imaginea de sine va avea de suferit. Pe termen lung aceasta dauneaza grav relatiei pe care copilul o stabileste cu scoala. Cu cat sunt mai multe teme cu atat probabilitatea ca un copil sa aiba timp suficient acasa pentru a le finaliza scade.
Mitul nr 3 : daca stie sa citeasca si sa socoteasca inca de la gradinita se va plictisi in clasa I
Eronat: daca poate deja decodifica mesaje scrise inca inainte de inceputul clasei I, copilul va reusi sa asimileze informatii si pe alte cai decat cele obisnuite varstei, va avea usurinta sporita in a lucra la clasa cu manualul, caiete, culegeri, se va orienta mai usor in mediul scolar. Este indicat ca atunci cand copilul isi doreste sa invete sa citeasca sau sa socoteasca, sa fie stimulat in aceasta directie, fara a forta nota - mai multe despre acest subiect gasiti pe http://www.abecedar.com
Mitul nr 4 : daca nu stie sa citeasca si sa socoteasca nu va avea performante la fel ca alti colegi
Eronat: in clasa I se parcurg toate etapele predarii - invatarii citit scrisului si formarii conceptului de numar conform varstei cu toata clasa indiferent daca exista unii copii din clasa care stiu deja sa citeasca si sa socoteasca. Pentru cei din urma invatatorul asigura sarcini suplimentare, lucreaza diferentiat.
Mitul nr 5: intr-o clasa unde exista concurenta copilul va invata de rusinea colegilor
Eronat: Unii copii pe langa faptul ca nu pot fi stimulati de un mediu concurential, pot dobandi comportamente negative, tulburari afective si de personalitate favorizate de un mediu de acest tip.
Cu alte cuvinte ritmul de invatare al copilului trebuie respectat. Fie ca este vorba de unul foarte rapid, fie ca este vorba de unul mai lent ritmul trebuie identificat in mod corespunzator si respectat atat la clasa cat si acasa. Copiii nu pot purta povara etichetarii si comparatiei cu alti copii din clasa. Mereu ar trebui sa ne intrebam adulti fiind cum gestioneaza copiii nostri emotiile atunci cand ii comparam cu altii fie in defavoarea lor fie invers. Pregatirea pentru scoala nu inseamna numai achizitia de rechizite scolare, alegerea unei scoli unde odata "abandonat" copilul, noi, ca parinti, sa ne putem declina responsabilitatea fata de modul cum se dezvolta.
Este o tema de meditatie pentru mine mai ales de cand in afara de calitatea de invatator o am si pe cea de mamica de scolar. Va invit sa discutam pe marginea ei.
Adina , cu drag.
Sursa: https://www.facebook.com/notes/adina-tulbure/mituri-la-inceput-de-clasa-i/235317249840277
Mitul nr 1: - daca sta in prima banca va fi mai atent la ore, va asimila mai multa informatie si va intelege totul din clasa.
Eronat - sunt copii care daca sunt asezati in prima banca nu vor putea face fata la inputul social, emotional si informational, copii pentru care pozitionarea in prima banca poate fi un impediment in a asimila informatii si in a fi atenti la ore.
Mitul nr 2: daca primeste multe teme pentru acasa va fi performant
Eronat: daca primeste multe teme si nu le poate rezolva imaginea de sine va avea de suferit. Pe termen lung aceasta dauneaza grav relatiei pe care copilul o stabileste cu scoala. Cu cat sunt mai multe teme cu atat probabilitatea ca un copil sa aiba timp suficient acasa pentru a le finaliza scade.
Mitul nr 3 : daca stie sa citeasca si sa socoteasca inca de la gradinita se va plictisi in clasa I
Eronat: daca poate deja decodifica mesaje scrise inca inainte de inceputul clasei I, copilul va reusi sa asimileze informatii si pe alte cai decat cele obisnuite varstei, va avea usurinta sporita in a lucra la clasa cu manualul, caiete, culegeri, se va orienta mai usor in mediul scolar. Este indicat ca atunci cand copilul isi doreste sa invete sa citeasca sau sa socoteasca, sa fie stimulat in aceasta directie, fara a forta nota - mai multe despre acest subiect gasiti pe http://www.abecedar.com
Mitul nr 4 : daca nu stie sa citeasca si sa socoteasca nu va avea performante la fel ca alti colegi
Eronat: in clasa I se parcurg toate etapele predarii - invatarii citit scrisului si formarii conceptului de numar conform varstei cu toata clasa indiferent daca exista unii copii din clasa care stiu deja sa citeasca si sa socoteasca. Pentru cei din urma invatatorul asigura sarcini suplimentare, lucreaza diferentiat.
Mitul nr 5: intr-o clasa unde exista concurenta copilul va invata de rusinea colegilor
Eronat: Unii copii pe langa faptul ca nu pot fi stimulati de un mediu concurential, pot dobandi comportamente negative, tulburari afective si de personalitate favorizate de un mediu de acest tip.
Cu alte cuvinte ritmul de invatare al copilului trebuie respectat. Fie ca este vorba de unul foarte rapid, fie ca este vorba de unul mai lent ritmul trebuie identificat in mod corespunzator si respectat atat la clasa cat si acasa. Copiii nu pot purta povara etichetarii si comparatiei cu alti copii din clasa. Mereu ar trebui sa ne intrebam adulti fiind cum gestioneaza copiii nostri emotiile atunci cand ii comparam cu altii fie in defavoarea lor fie invers. Pregatirea pentru scoala nu inseamna numai achizitia de rechizite scolare, alegerea unei scoli unde odata "abandonat" copilul, noi, ca parinti, sa ne putem declina responsabilitatea fata de modul cum se dezvolta.
Este o tema de meditatie pentru mine mai ales de cand in afara de calitatea de invatator o am si pe cea de mamica de scolar. Va invit sa discutam pe marginea ei.
Adina , cu drag.
Sursa: https://www.facebook.com/notes/adina-tulbure/mituri-la-inceput-de-clasa-i/235317249840277
joi, 24 aprilie 2014
Stilul de învăţare al copilului tău
De multe ori există adevărate dispute între părinți și copii ( la fel ca între profesori și elevi). Sunt destule situații în care adulții îi acuză pe cei mici spunând ceva de tipul: „de ce nu înțelegi?” Iar copilul pare să fie de pe altă lume deoarece ceea ce pare logic și clar adultului nu este la fel și pentru copil (dar câteodată și invers!).
Mai mulți autori s-au ocupat de analiza stilurilor de învățare (vezi spre exemplu excelentul model în patru categorii elaborat de către Kolb). Astăzi vă propunem însă un inventar mult mai vast (elaborat de către Felder și Henriques încă din 1995 a cunoscut reelaborări care au condus în final la un excelent instrument prin care vă puteți verifica stilul de învățare – link-ul se află la finalul articolului). Cercetătorii ne cer să răspundem la câteva întrebări mari pentru a putea afla stilul propriu de învățare:
1. Ce tip de informație preferăm: (a) senzorială (externă) – care implică observare, găsirea datelor, preferința pentru fapte și experimente sau (b) intuitivă (internă) unde ne interesează posibilitățile, speculația, imaginația, teoretizarea? Autorii spun că toată lumea are ambele tendințe, dar cu una dintre ele ne simțim mai bine să lucrăm.
2. Suntem mai degrabă persoane: (a) vizuale (ne plac picturile, diagramele, graficele, demonstrațiile) sau (b)auditive (preferăm discuțiile, reținem mai bine ceea ce auzim)? (Felder și Henriques spun că celelalte canale senzoriale – atingerea, gustul și mirosul – sunt mai puțin importante pentru învățarea școlară și nu au pus accentul decât pe vizual și auditiv).
3. Care organizare a informațiilor este mai bună pentru dumneavoastră: (a) inductivă (unde faptele și observațiile sunt oferite, pornind de la particular – date, observații, măsurători – spre general – reguli de guvernare, legi, teorii) sau (b) deductivă (care are direcția opusă celei inductive)? Autorii ne spun că stilul inductiv este stilul natural de învățare (și este de ajuns să privim cu învață un bebeluș pentru a ne da seama că așa este), iar stilul deductiv este stilul cu care operează profesorii, în predare.
4. Cum vă place să procesați informațiile: (a) în mod activ (vă implicați în activități fizice, în discuții) sau (b) reflexiv(prin introspecție)?
5. Care este modul în care înțelegeți ceea ce învățați: (a) secvențial (pas cu pas) sau (b) global (în salturi, având nevoie să aveți o privire globală asupra lucrurilor, făcând pași intuitivi – uneori fără să știți cum ați ajuns la soluții)?
Oamenii sunt diferiți, elevii sau copiii dumneavoastră pot avea alt stil de învățare decât părinții sau profesorii lor. Adultul (fie el părinte sau profesor) trebuie să facă eforturi de a se adapta tuturor acestor elemente (oricât sunt acestea diferite de propriul stil de învățare). Iată de ce Felder și Henriques ne pun în gardă cu câteva reguli pe care le-am putea urma cu toții pentru a atinge cât mai multe aspecte cuprinse în stilurile de învățare descrise mai sus:
Atunci când predăm ceva nou, această informație trebuie să fie legată de conținutul care a fost prezentat înainte, cu ceea ce o să de informațiile care vor urma și experiența personală a copiilor.
- Trebuie să oferim un echilibru între: informația concretă (fapte și date) și conceptele abstracte (principii, teorii) între exercițiile de rezolvare a problemelor (și acele informații care vizează o înțelegere a aspectelor fundamentale.
- Putem să ajutăm copiii să-și exerseze atât aspectele senzoriale (prin exersarea atenției la detalii, observare, experimentare) cât și cele intuitive (făcând inferențe logice și generalizări).
- Trebuie să utilizăm scheme, filme și elemente grafice înainte, în timpul și după prezentarea verbală.
- Trebuie să oferim copiilor timp pentru reflecție; de obicei adulții se grăbesc să impună propriul ritm de învățare și nu au răbdare ca elevul să reflecteze, să integreze informația să o analizeze. În scop similar putem utiliza problemele care nu au o singură soluție, care îi provoacă pe copii să treacă dincolo de prima idee care le-a venit în minte (vom stimula gândirea globală). Nu în ultimul rând nu trebuie să uităm că este bine să aplaudăm soluțiile creative (chiar pe cele incorecte!)
Dar înainte de a începe să faceți orice pas este bine să faceți testul propus de autori împreună cu copilul sau elevul dumneavoastră. Apoi răspundeți la întrebarea: care sunt diferențele, care sunt asemănările? Ce puteți face?
Sursa: http://performante.ro/tu-si-copilul-tau-verifica-ce-stil-de-invatare
Mai mulți autori s-au ocupat de analiza stilurilor de învățare (vezi spre exemplu excelentul model în patru categorii elaborat de către Kolb). Astăzi vă propunem însă un inventar mult mai vast (elaborat de către Felder și Henriques încă din 1995 a cunoscut reelaborări care au condus în final la un excelent instrument prin care vă puteți verifica stilul de învățare – link-ul se află la finalul articolului). Cercetătorii ne cer să răspundem la câteva întrebări mari pentru a putea afla stilul propriu de învățare:
1. Ce tip de informație preferăm: (a) senzorială (externă) – care implică observare, găsirea datelor, preferința pentru fapte și experimente sau (b) intuitivă (internă) unde ne interesează posibilitățile, speculația, imaginația, teoretizarea? Autorii spun că toată lumea are ambele tendințe, dar cu una dintre ele ne simțim mai bine să lucrăm.
2. Suntem mai degrabă persoane: (a) vizuale (ne plac picturile, diagramele, graficele, demonstrațiile) sau (b)auditive (preferăm discuțiile, reținem mai bine ceea ce auzim)? (Felder și Henriques spun că celelalte canale senzoriale – atingerea, gustul și mirosul – sunt mai puțin importante pentru învățarea școlară și nu au pus accentul decât pe vizual și auditiv).
3. Care organizare a informațiilor este mai bună pentru dumneavoastră: (a) inductivă (unde faptele și observațiile sunt oferite, pornind de la particular – date, observații, măsurători – spre general – reguli de guvernare, legi, teorii) sau (b) deductivă (care are direcția opusă celei inductive)? Autorii ne spun că stilul inductiv este stilul natural de învățare (și este de ajuns să privim cu învață un bebeluș pentru a ne da seama că așa este), iar stilul deductiv este stilul cu care operează profesorii, în predare.
4. Cum vă place să procesați informațiile: (a) în mod activ (vă implicați în activități fizice, în discuții) sau (b) reflexiv(prin introspecție)?
5. Care este modul în care înțelegeți ceea ce învățați: (a) secvențial (pas cu pas) sau (b) global (în salturi, având nevoie să aveți o privire globală asupra lucrurilor, făcând pași intuitivi – uneori fără să știți cum ați ajuns la soluții)?
Oamenii sunt diferiți, elevii sau copiii dumneavoastră pot avea alt stil de învățare decât părinții sau profesorii lor. Adultul (fie el părinte sau profesor) trebuie să facă eforturi de a se adapta tuturor acestor elemente (oricât sunt acestea diferite de propriul stil de învățare). Iată de ce Felder și Henriques ne pun în gardă cu câteva reguli pe care le-am putea urma cu toții pentru a atinge cât mai multe aspecte cuprinse în stilurile de învățare descrise mai sus:
Atunci când predăm ceva nou, această informație trebuie să fie legată de conținutul care a fost prezentat înainte, cu ceea ce o să de informațiile care vor urma și experiența personală a copiilor.
- Trebuie să oferim un echilibru între: informația concretă (fapte și date) și conceptele abstracte (principii, teorii) între exercițiile de rezolvare a problemelor (și acele informații care vizează o înțelegere a aspectelor fundamentale.
- Putem să ajutăm copiii să-și exerseze atât aspectele senzoriale (prin exersarea atenției la detalii, observare, experimentare) cât și cele intuitive (făcând inferențe logice și generalizări).
- Trebuie să utilizăm scheme, filme și elemente grafice înainte, în timpul și după prezentarea verbală.
- Trebuie să oferim copiilor timp pentru reflecție; de obicei adulții se grăbesc să impună propriul ritm de învățare și nu au răbdare ca elevul să reflecteze, să integreze informația să o analizeze. În scop similar putem utiliza problemele care nu au o singură soluție, care îi provoacă pe copii să treacă dincolo de prima idee care le-a venit în minte (vom stimula gândirea globală). Nu în ultimul rând nu trebuie să uităm că este bine să aplaudăm soluțiile creative (chiar pe cele incorecte!)
Dar înainte de a începe să faceți orice pas este bine să faceți testul propus de autori împreună cu copilul sau elevul dumneavoastră. Apoi răspundeți la întrebarea: care sunt diferențele, care sunt asemănările? Ce puteți face?
Sursa: http://performante.ro/tu-si-copilul-tau-verifica-ce-stil-de-invatare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)